Am amenajat aceasta gradina minunata, în centrul orasului Tecuci, pentru ca acasa, în apartamentul meu, nu mi-as fi putut permite sa invit atâtia oameni cât pot încapea aici. Tot ceea ce am înfaptuit este, într-un fel, forma mea de protest fata de lumea urâta si insensibila în care suntem înca nevoiti sa traim.
Gradina este darul meu oferit celor multi ce nu mai au puterea, timpul sau posibilitatea sa mearga în locurile pe care si le-ar fi dorit sa le vada. Aici, toti acestia si nu numai ei, au prilejul sa descinda, oricând, pentru a admira coloritul cald al florilor, pentru a se îmbata de parfumul delicat al acestora,pentru a auzi susurul apelor cascadelor sau trilurile vesele ale pasarilor.
Marturisesc ca m-am gândit atât la tineri, cât si la cei mai în vârsta, suflete curate, înca ce iubesc,gândesc si spera în împlinirea lor ca oameni. Trecând pe sub poarta emblematica, acestia vor strabate aleea sinuoasa pentru a ajunge la sanctuarul batrânilor intelepti si la masa fericirii.
Sper ca acest colt de rai sa devina un loc râvnit nu numai de catre toti concitadinii sau locuitorii din împrejurimi, ci si de catre turistii aflati în trecere prin municipiu.
